Decembrie...şi  parcă freamătul sărbătorii se aşterne duios şi în inimile noastre. Ce sentiment frumos să ne amintim şi să ne  imaginăm superbul moment cand Mantuitorul a coborât in lumea noastră. Zilele acestea sărbătorim naşterea Lui şi cu bucurie în suflete, ca şi magii altădată, venim să  ne închinăm Lui şi să dăruim. Totuşi, ce i-am putea noi dăruii?? Inima noastră…dar nu numai. Defapt, ba da, e suficient. Pentru că dacă ii dăruim cu adevarat inima, ii dăruim şi timpul nostru, aspiraţiile noastre, banii…tot. Şi El asta vrea, TOT. A dat ce a avut mai scump pentru noi şi asta aşteaptă la rându-I.

Suntem tentaţi să-l demonizăm pe hangiu pentru că nu a găsit loc pentru El. Dar tu, ai un loc pentru El? Pe vremea aceea nu erau hoteluri cu camere separate. Stăteau cu toți grămadă ca la hostal. Cum putea Maria să nască între oamenii aceia avizi de bârfă şi invidie? Avea nevoie de intimitate. Iar vacile nu vorbesc… nici nu se uită parșiv.  Acolo trebuia să se nască, pentru a ne trece pe noi din grajd în cer.

Dragul meu, orcine ai fi, nu uita ca El sa născut pentru tine. Cum te raportezi tu faţă de Darul Lui Dumnezeu? Primeşte-L în inima ta!! Lasă-L să se nască în inima ta, să crească…să te mântuiască!

Vă doresc să visaţi frumos luna aceasta. Cu păstorii Betleemului şi cu îngeri, că de irozi suntem sătui.

Sărbători liniștite, prieteni. Și mai aproape de Hristos…şi unii de alţii… Dar mai ales, să nu uitați de Sărbătorit.

Alin Jucu