Unul din instinctele pe care omul le-a păstrat încă de la început este cel religios. Acest lucru este adeverit atât de către antropologi cât și de oamenii de știință. Orice om care a trăit, trăiește sau va trăi vreodată pe acest pământ, va sluji unui dumnezeu. Jean-Paul Sartre, unul din marii atei ai istoriei, spunea: ”Am simțit nevoia de Dumnezeu. Am căutat religia, am râvnit după ea și mai ales după remediul ei. Dacă nu aș fi găsit-o aș fi inventat-o eu însumi.” Albert Camus, existențialistul francez spunea: ”Nimic nu poate diminua apetitul pentru divinitate al ființei umane”.

Știința recunoaște că totul a început de la ”Ceva”. Ceea ce este greu pentru ei, este să accepte că acel ceva este de fapt ”Cineva”. Totuși, suntem creați să trăim în două lumi – într-o lume materială, a trupului și într-o altă lume spirituală, a sufletului. Dumnezeu ne-a creat astfel să căutăm din instinct frecvența lumii spirituale (Romani 1:19; Romani 2:14-15; Eclesiastul 3:11) – ”a  pus în noi chiar și gândul veșniciei”, ne spune cel mai înțelept om care a trăit vreodată.

Prima poruncă are scopul de:

• a ne aținti privirile spre Dumnezeul Creator (Exod 20:18-20);
• a ne crea respect – Biblia îl numește frică – față de acest Dumnezeu (Proverbe 1:7; Exod 20:20; Matei 10:28; etc.). Frica corectă față de Dumnezeu nu este frica de a fi pedepsit, ci respectul profund și închinarea care recunoaște nemărginita Lui putere și îl pune pe El pe primul loc.

Din prima poruncă a Decalogului trebuie să înțelegi că:

1. El, Domnul, este Dumnezeu tău, este și va rămâne pentru totdeauna chiar dacă tu nu accepți.
2. El este singurul Dumnezeu adevărat.
3. Ești dependent de El, însă El nu depinde de nimeni – există prin Sine Însuși.
4. Lucrarea Lui e DOVADA existenței Lui. (exiști pentru că El există).

Gabi Fodor