”Când vei auzi un vuiet de pași în vârful duzilor, atunci să ieși la luptă”  

                                                                                              1 Cronici 14:15

            Odată un om și-a pierdut ceasul prin rumegușul unui depozit. L-a căutat disperat, apoi a chemat niște muncitori să-l ajute. Recompensa era considerabilă. Muncitorii au cotrobăit cu greblele fiecare ungher. Degeaba. După un timp toți au plecat dezamăgiți.

            Nu a trecut mult și un copil a venit cu ceasul în mână și cu zâmbetul pe buze. ”Cum ai reușit?”, a fost glasul unison al căutătorilor. ”Simplu. M-am întins pe rumeguș și i-am ascultat ticăitul!”

            Căutăm. Dezamăgiți. Facem zgomot. Mult zgomot. Apoi nu mai auzim Ceasornicul lui Dumnezeu. Iar viața ni s-a rătăcit prin rumegușul lumii. Nu știu ce ai putut pierde anul trecut. Biruință? Putere? Încredere? Înțelepciune? Sau poate o relație. Un prieten. O familie. O biserică… Nu le (re)găsești decât dacă faci întâi puțină liniște. Apoi Îl vei auzi pe Dumnezeu ca și David: cu un vuiet de pași în vârful duzilor! Fă liniște! Ticăitul lui Dumnezeu e acoperit de zgomotul lumii. Pașii din vârful duzilor nu se pot auzi de freamătul carelor de război ale filistenilor!

            ”În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră…” (Isaia30:15) Oprește-te! Apoi să te grăbești, căci Domnul va merge înaintea ta ca să birui (1 Cro. 14:15).     Oprește-te și ascultă! Azi. Și mâine ia-o de la capăt !