Mai important decât adevărul Învierii lui Hristos e ce facem cu acest adevăr. A spune doar „Hristos a înviat!” fără a trăi în puterea Învierii Lui e o cruntă aflare în treabă.

Piatra n-a fost dată la o parte ca să poată ieşi Hristos din mormânt ( El putea ieşi prin piatră), ci pentru noi, ca să putem vedea şi să putem crede.

         Dar sarcina găsirii argumentelor ce să dovedească că Hristos a înviat nu cade pe umerii noştri, a celor ce credem, ci pe umerii celor ce nu cred. Ei trebuie să dovedească că totul e o mistificare, o uriaşă şi cuprinzătoare minciună.

         Nouă nu ne rămâne decât să credem şi să ne bucurăm…

         Nu este proclamare mai plină de speranță ca aceasta! Faptul că El a înviat ne dă fiecăruia dintre noi putere să răzbim prin greul vieții, conștienți că totdeauna după o vineri întunecată, după o sâmbătă tăcută, vine o duminică a învierii, când totul se schimbă.

         Învierea Lui Cristos este garanția că în fața noastră strălucește un viitor glorios, o veșnicie fericită cu El. Nu greșesc dacă spun că cei care cred în învierea Lui Cristos sunt cei mai fericiți oameni de pe pământ. Cei ce nu cred în înviere sunt condamnați a trăi fără perspectivă, limitați și fără nici un fel de speranță. Aceștia sunt cei mai de compătimit dintre pământeni.

         Dar pentru noi, Biserică SION și vouă tuturor, „Hristos a înviat!”, şi să rămână viu în inimile noastre…

P.S.   Nu te opri in fața pietrei! Treci dincolo de ea! Pentru tine, într-o duminică dimineața de April, Hristos a dat-o la o parte.