Trăim sub tensiune mai bine de o lună
Neliniștea și stresul în inimi se adună
Privim cu-nfrigurare la grafice și date
Vezi numai fețe triste și foarte supărate.
Peste tot în lume sunt numai știri de moarte
Sa dus și sport și toate, nimic nu se mai poate
Nu știi unde-i mai bine, nu știi unde-i mai rău
Si oamenii de frică ,se-ncred în Dumnezeu.
Ar fi frumos și bine dacă n-ar fi de teamă
În duhul fiecare, să creadă, să ia seamă
Căci dacă crezi de frică ai să te lași degrabă
Mai bini cu dăruire, nu inimă bolnavă.
Cât timp este departe de casa ta molima
Te crezi în siguranță nu te frământă ciuma
Dar iată că încetul auzi cum că e-aproape
Prieten bun, ori mamă, copii, sau poate frate.
Nu știm cine urmează să plece dintre noi
Oricine-ar fi,se duce cum e, cu pumnii goi
Cine rămâne însă, bine să se gândească
E obligat de-acuma să – nvețe să iubească.
Viorel Florea
0 Comments