Trăim sub tensiune mai bine de o lună

Neliniștea și stresul în inimi se adună

Privim cu-nfrigurare la grafice și date

Vezi numai fețe triste și foarte supărate.

 

Peste tot în lume sunt numai știri de moarte

Sa dus și sport și toate, nimic nu se mai poate

Nu știi unde-i mai bine, nu știi unde-i mai rău

Si oamenii de frică ,se-ncred în Dumnezeu.

 

Ar fi frumos și bine dacă n-ar fi de teamă

În duhul fiecare, să creadă, să ia seamă

Căci dacă crezi de frică ai să te lași degrabă

Mai bini cu dăruire, nu inimă bolnavă.

 

Cât timp este departe de casa ta molima

Te crezi în siguranță nu te frământă ciuma

Dar iată că încetul auzi cum că e-aproape

Prieten bun, ori mamă, copii, sau poate frate.

 

Nu știm cine urmează să plece dintre noi

Oricine-ar fi,se duce cum e, cu pumnii goi

Cine rămâne însă, bine să se gândească

E obligat de-acuma să – nvețe să iubească.

Viorel Florea