Mă gândesc la tine Doamne, Dumnezeu

Cine ești și ce ești oare, și cine sunt eu?

Toată lumea, generații, una după alta

Au crezut în Dumnezeu cu vorba, cu fapta.

………………………………………………………………….

Ești știut din veșnicie, fiind mai presus

De două mileni-ncoace credem în Isus.

Ca fiind esență sfântă venită din  glorii

În al tău mare, sfânt nume repurtând victorii.

…………………………………………………………………….

Cine ești? lumea se-ntreabă, nimeni nu te vede

Doar citind în cartea sfântă cineva va crede.

Dar sunt multe lucruri, Doamne, greu de înțeles

Contradicții, lucruri false, e greu de ales.

……………………………………………………………………….

Sigur, trebuie să fie dincolo de stele

Cineva cu dibăcie, le-a creat pe ele.

Nu se poate să apară din big bang minuni

Pluriversuri, constelații, umbre mari, genuni.

…………………………………………………………………………..

Să domnească între ele un acord tăcut

Desi știut, din ce-i in lume nimic nu e mut.

Da, ca praful pe cântar e-omenirea toată

Pe planeta ce trăiește, deși pare moartă.

…………………………………………………………………………..

Sunt confuz și îndoielnic am multe -ntrebări

Despre Tine, despre mine, despre mări și țări.

De domnești precum se știe, privește spre mine

Lasă pacea ta perfectă peste orișicine.

                                                                  Viorel Florea